Linistea care stapaneste ma nelinisteste. Se pregateste ceva. N-am inteles bine in ce ani traim, nici nu ne gandim ca vom muri. Nu stiu ce va fi, situatia este foarte grea. Soarta lumii sta in mainile unora, dar Dumnezeu inca franeaza. Anii sunt foarte grei. Este nevoie de o interventie dumnezeiasca.(…) Si noi dormim in opinci. […] Situatia de azi poate fi infruntata numai duhovniceste, iar nu lumeste. Strig si eu, netrebnicul, de atatia ani! Situatia este infricosatoare, ciudata. Nerozia a intrecut limitele. A venit lepadarea si ramane ca acum sa vina fiul pierzarii (antihrist). Totul va deveni un spital de nebuni… Vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana. Si, uitate, oamenii nici nu inteleg ca traim vremuri apocaliptice, ca pecetluirea inainteaza. Traiesc ca si cum nu s-ar intampla nimic… statul s-a pus rau cu legea dumnezeiasca. Voteaza legi care sunt impotriva legii lui Dumnezeu.
Am auzit pe unii duhovnici: „Voi sa nu va preocupati cu acestea!” Daca unii ca acestia ar fi avut sfintenie mare si ar fi ajuns cu rugaciunea intr-o astfel de stare incat sa nu-i intereseze nimic, le-as fi sarutat si picioarele. Dar acum stau nepasatori pentru ca vor sa se puna bine cu toti si vor sa petreaca bine.
Acum suntem in razboi, razboi duhovnicesc. Trebuie sa fiu in prima linie. Ce marxisti exista, ce franc-masoni, ce satanisti si atatia altii… Iar acum, iata, cum ma lupt. Si vezi celalalt nu vorbeste. Oare prin aceasta nu arata ca merge sa distruga Biserica? „ Nu-i intereseaza nimic ! Nu au nimic inlauntrul lor… nepasare ! […]
Daca Biserica nu vorbeste ca sa nu intre in conflict cu statul, daca mitropolitii nu vorbesc ca sa fie bine cu toti, caci ii ajuta la Fundatii etc., aghioritii (calugarii) iarasi nu vorbesc (de frica, din lasitate), ca sa nu le taie veniturile, atunci cine sa vorbeasca?
Cineva poate ajuta mai mult cu rugaciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilalti si vor spune: „Cutare si cutare, nu au protestat, prin urmare sunt de partea noastra, sunt de acord cu noi”. Daca nu incep unii sa loveasca raul, adica sa mustre pe cei care smintesc pe credinciosi, se va face mai mult rau… Biserica nu este corabia lor cu care sa faca plimbari, ci este corabia lui Hristos! Acestia sunt de blamat. Din pacate unii „cunoscatori” infasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mahneasca : „Aceasta nu vatama. Nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric”. Sau spun : „Nu vorbiti despre subiectul acesta – despre buletine si pecetluire – ca sa nu se mahneasca oamenii”….
Ma mir cum de nu-si fac probleme de constiinta, dupa toate aceste evenimente ce se intampla? De ce nu-si pun macar un semn de intrebare la talcuirile mintii lor ? Si daca-l ajuta pe antihrist in pecetluire, cum de atrag si alte suflete la pierzanie? (…)
Desi Sfantul Ioan Evanghelistul vorbeste clar in Apocalipsa despre pecetluire, unii nu inteleg. Ce sa le spui ? Din pacate auzi o gramada de neghiobii ale mintii unor „cunoscatori” comtemporani. Unul spune: „Eu voi primi buletinul cu 666 si voi pune si o cruce”. Altul: „Eu voi primi pecetea pe frunte si imi voi face si o cruce pe ea”. Si o gramada de asemenea prostii. Ei cred ca se vor sfinti in felul acesta, dar toate acestea sunt inselari… Apa curata primeste harul si se face agheasma, dar urina nu se face agheasma. Piatra se face paine prin minune. Necuratia, insa, nu primeste sfintire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci cand este in buletinul nostru de identitate, pe mana sau pe fruntea noastra cu simbolul lui, nu se sfinteste, chiar daca am pune si o cruce.
Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga aceasta. Incet-incet lucrurile inainteaza.
Parintele Profesor Mihai Valica
A nu discuta despre acest subiect din punct de vedere teologic este ca si cand nu te-ar interesa semnele vremii (Matei 16, 3) sau a dispretui profetiile (1 Tesal. 5, 20), care ne previn despre vremurilor de pe urma. A nu tine cont de acest aspect vital mantuirii omului, inseamana a trai doar dupa bunastarea si foloasele timpului, oferite de tehnologia fara granite, deci fara raportare la Sf. Scriptura. Prima consecinta ar fi desacralizarea omului si a istoriei.
Omul ca “slava a lui Dumnezeu” cum spune Sf. Irineu este privit de Sf. Parinti, ca avand o vocatie personalista. Or, tehnologia biometrica poate transforma omul doar intr-un numar. Deci Biserica si in general Teologia are menirea de a apara “firea omului” in toata normalitatea ei personala si nu pe bucatele, ci unitar si holistic. Omul este redus de la imago Dei la un simplu numar sau cip electronic, intrucat din punct de vedere al evidentei biometrice, cel care nu va figura intr-o baza de date, nu va exista din punct de vedere fizic, deci social si astfel va fi lipsit de toate drepturile. Or, ontologia omului este iconica si are o identitate taborica, deci fata catre fata in demnitate, cinste si slava dumnezeiasca si nu o identitate numerica impersonala, in sensul apocaliptic ca “numar al omului” (Apoc. 13, 18).
Biserica trebuie sa lupte impotriva acestei tendinte de a pierde identitatea taborica a persoanei umane si sa ia atitudine morala impotriva “stiintei” imorale, a mondialismului despotic si a tehnologiei totalitare si inrobitoare, care transforma pe om intr-un numar sau instrument si sa atentioneze profetic atunci cand stiinta sau tehnologia nu mai slujeste omului, ci unui grup de interese, fie stiintific, economic, financiar, politic, mondialist, etc., si care urmareste sa organizeze creatia ca o totalitate inchisa, in care omul este micul ei dumnezeu. Aceasta atitudine si chemare responsabila a Bisericii ar putea influenta stiinta, sa recunoasca faptul ca ea este in mod dinamic neterminata, deci nu este definitiva si ca nu are absolut nimic de spus in mod direct despre transcendenta si destinul hristic al omului. Stiinta trebuie sa se opreasca acolo unde incalca constiinta religioasa si transcendenta fireasca a omului spre vesnicie. In acest context se impune o bioetica a stiintei si a tehnologiei biometrice din punct de vedere ortodox.
Consider actiunea laicilor si a unor monahi si preoti responsabila si indreptatita, intrucat forma de rezistenta impotriva inregimentarii electronice abuzive este propovaduirea Sf. Evanghelii, atentionarea profetica in Duhul lui Hrisots si rabdarea crestinilor pana la prigoana, insa nu ca forma de razvratire sau revolta impotriva Statului sau a Bisericii, ci ca motivatie hristica si forma de pazire a poruncilor lui Dumnezeu: “Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus. (Apoc. 14, 12).” Deci solutia este rabdarea pana la prigoana, in ultima instanta.
Talcuire cutremuratoare la Apocalipsa a Sfantului Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului si Siberiei
In vremurile antihristului locul idolilor va fi luat de stapanire, care va cere inchinare pentru sine, iar cel ce va respecta legile civice ale societatii, desi fara a aduce direct vreo atingere credintei, va fi partas al acestei stapaniri. Atunci se va face despartirea celor buni de cei rai, potrivit voii lui Dumnezeu, a urmasilor lui Hristos de slugile lui antihrist.
Adevaratii credinciosi din imparatia antihristului – societatea vremurilor din urma – vor vietui in singuratate, departe de lume. Ei nu se vor supune nici unor legi civice ale societatii, nu vor avea niciun fel de obligatii civice. Cei ce vor recunoaste legile societatii si se vor supune, chiar cu neplacere, se vor face partasi antihristului prin aceasta si vor fi lepadati de la fata lui Dumnezeu.
In timpul stapanirii antihristului va fi minte sataniceasca, ce va actiona politiceste, fara sa se atinga de credinta in chip brutal. Tuturor li se vor acorda drepturi egale, toate sectele vor avea deplina libertate, desi, in cele din urma, stapanirea antihristului va combate toate sectele si religiile.
Va actiona din punct de vedere moral si va cauta sa convinga si sa se vatame de moarte sufletele oamenilor. Dreptul la propovaduire si la savarsirea „legala” a slujbelor bisericesti il vor avea numai cei ce respecta legile statului si nu incalca „disciplina”. Lacasurile de inchinaciune vor fi sub stricta supraveghere si in ele va dicta aceeasi ocarmuire, ea fiind capul in locul lui Hristos si nu vor sluji lui Hristos, ci antihristului. Dar crestinii orbiti nu vor observa nimic, desi acest lucru l-ar putea intelege si un prunc mic.
Stapanirea antihristului ii va lua asadar pe toti sub un control riguros, ca sa stie cine se supune si cine nu; dupa cum scrie si parintele Lavrentie de la Cernigov: „Atunci te vor mana cu de-a sila la biserica”.
Totusi unii nu vor fi prigoniti de la inceput, pentru a pastra aparentele in legatura cu libertatea constiintei. Abia spre sfarsit, cand toti se vor gasi anihilati in staulul Babilonului si mania lui Dumnezeu va fi aproape, stapanirea va da ordin sa fie nimiciti ca niste criminali inraiti cei ce se razvratesc „impotriva umanitatii”, iar in acele vremuri decazute, intreg poporul va primi cu entuziasm masurile luate de stat.
Acest articol este preluat de pe : http://apologeticum.wordpress.com/
Galati Time
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu