Ing. Ion Bucsan Rãmas nedescoperit ca legionar pânã în 1953, Ing. Ion Bucsan lucra la Institutul de Cercetãri Agronomice din Bucuresti si era specializat în entomologie. Centru gravitational al legãturilor cu grupurile de partizani legionari, a fost si el arestat si judecat în procesul parasutistilor, primind 25 de ani închisoare. Torturat bestial în birourile de anchetã ale Securitãtii, a decedat la scurt timp dupã eliberarea sa din închisoare în 1964.
Au mai fost condamnati la moarte si executati:
POP GAVRILÃ BUDA ION TARTLER ERICH CORLAN AUREL IUHASZ ION COSMA ION
In fiecarea an, gândul ne duce la moartea eroicã a celor 13 legionari, martiri ai rezistentei anticomuniste, asasinati în noaptea de 30 Octombrie - 1 Noembrie 1953 în incinta închisorii Jilava de lângã Bucuresti, dupã un simulacru de proces tinut între 9-12 Oct. '53 la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti. Cãzuti sub gloantele cãlãilor comunisti:
Alexandru Tãnase, Ion Golea, Ion Samoilã, Mircea Popovici, Ion Tolan, George Dincã, Vlad Mihai Vasile, Ion Buda, Cosma Ion, Tartler Erich, Corlan Aurel, Ion Iuhasz, Pop Gavrilã
Acesti eroi nu trebuiesc uitati. Ei nu pot fi uitati... Lor, si tuturor celor cãzuti pentru libertatea Neamului Românesc, GLORIE ETERNA...
"Sã nu lãsãm urmasii nostri sã piardã binefacerile sufletesti ale Nasterii Mântuitorului! Sã nu lãsãm o tarã fãrã Biserici, fãrã icoane, fãrã ocrotirea mâinii lui Dumnezeu! Sã nu lãsãm copiilor nostri o viatã în care vor fi pierdut pe Cristos! Iar pentru asta sã nu fugim din fata jetfei pentru apãrarea Crucii!" (ION I. MOTA - "Testament")
BALADA CELOR TREISPREZECE -variantã-
Ce vorbã sã cadã In ritm de baladã? Ce cuvânt sã vinã In plâns si suspinã, De cei treisprezece, Morti în sfânta lege? Treispe feciori Ca treispe bujori, Morti pentru dreptate, Pentru libertate, Pentru toti din noi, Toti morti ca eroi. Toti, unul si unul, Sã sfarme cu pumnul Stânca, cât îi ea De mare si grea, Muntii, cât îs ei De mari si de grei. Cinci Ioni sprintari, Cu trup de artari, Vlad si cu Lisandru, Lujere de leandru, Erich, pãrul lui Spicul grâului, Mircea si Gavril Cu ochi de copil, Gheorghe si-Aurel, Blândete de miel, Si Golea cel tânãr, Ce purta pe umãr Goruni printre stele Si mesaje grele. Toti, acelasi leat, Au descãlecat In tara de loc, Din pãsãri de foc, De prin alte zãri, De peste mãri si tãri, La stiut hotar, In luna lui jar, Când aprinde dor, Luna lui Cuptor. In tara strãbunã, Tara lor, cununã, In tara cu nuci, In noapte de tuci. Stele i-au adus, Luna i-a ascuns. Noaptea îi fereste, Ciutele-i hrãneste, Adapost îsi sapã, Apele-i adapã, Si cu pasi mãrunti Vin în jos pe munti, Cu albul zorilor In sfârcul sprâncenelor. Cãrarea-i în douã Si-s botezati cu rouã, Si-acei treispe feciori, Ca treispe bujori, Când calea-i abate, Hãlãduesc prin sate, Prinsi în brâu cu flori, Treispe sãrbãtori. Cu flinte 'narmati, Treispe soldati. Si-apoi s'au depãrtat, In oras svon au dat, Cutezând cu fiara, Ce ne-a vândut tara, Si dusu-le-a sfat La cei în oftat, Si le-au spus la tineri Cin-ne stã pe umeri. La toti de departe, Din tara pe moarte, Plinã de orori Si de trãdãtori. Român de-i auzea, Inima-i crestea, Si se întrema Ca izvoarele Când dã soarele, Ca pâraiele Când dau ploile. Si era brodealã Sã dea la ivealã Criminali cu fise 'Ntr'un cer de afise. Dar zile cu soare Nu-s fãrã trãdare... Si numa'ntr'o zi Fiara auzi Svoana cã în tarã Va fi foc si parã. Comunista pleavã, Plinã de otravã, Nãpârca ivitã Crezând cã-i zdrobitã. Si-au pornit tâlharii, Ca mai ieri jândarii, Suflete zãlude, Cu figuri de slute, Si astã cireadã Prins-a mândra ceatã: Cinci Ioni sprintari, Cu trup de artari, Vlad si cu Lisandru, Lujere de leandru, Erich, pãrul lui, Spicul grâului, Mircea si Gavril, Cu ochi de copil, Gheorghe si-Aurel, Blândete de miel. Si Golea cel tânãr, Ce purta pe umãr Goruni printre stele, Si mesaje grele. Si lunã si stea Nu-i va mai vedea. Lacrimi au secat, Dar au prins rãsad, Ura se încinge Si ea te împinge Sã strigi pentru frati La acei argati, Ce-au stins primãvara, Si ne-au vândut tara: Vã înfierez Ca pe vite'n cirezi, Cu fier rosu'n carne, Ca pe vita cu coarne, Cu fier cât o turtã, Ca pe cal sub burtã, La fel ca pe fiare. Si vine rãzbunare Pentru cei feciori Impuscati în zori, Cinci Ioni sprintari, Cu trup de artari, Vlad si cu Lisandru, Lujere de leandru, Erich, pãrul lui Spicul grâului, Mircea si Gavril, Cu ochi de copil, Gheorghe si-Aurel, Blândete de miel. Si Golea cel tânãr, Ce purta pe umãr Goruni printre stele, Si mesaje grele, Cei treisprezece, Morti în sfânta lege, Lege româneascã, Lege haiduceascã, Lege pãdureanã, Cea lege codreanã. (Auzitã dela o bãtrânã în muntii Vrancei, în Mai 1977). Nicolae Nitã
Parinte, ne bucuram ca va gasim sanatos si ca bunul Dumnezeu va tine inca alaturi de noi, ca sa ne mai puteti da un cuvant de intarire in aceste vremuri tulburi in care ne aflam. Multi crestini, din toate partile lumii, de la copii pana la cei batrani, s-au rugat pentru sfintia voastra cu multa dragoste sa va insanatositi cat mai grabnic. Cum ati depasit boala? Ati simtit sprijinul rugaciunilor lor?
Eu nu sunt in masura sa multumesc crestinilor ortodocsi, si cunoscuti, si necunoscuti, si sa le apreciez solidaritatea lor pentru suferinta. Nu sunt in masura nici sa le multumesc, dar nici sa ma ridic la inaltimea convingerilor pe care le au fata de nevrednicia mea, ca om pacatos. Este adevarat si m-am convins de solidaritatea aceasta crestina intre viata de manastire si viata mirenilor crestini ortodocsi, si care mi-a dat un semnal foarte puternic ca exista totusi in viata noastra crestina sentimentul acesta al dragostei, de ajutorare, in care dragostea cu adevarat face minuni si poate invia si morti. Aceasta m-a bucurat mult si mi-a dat viata si nadejdea ca ne putem mentine asa in duhul acesta de dragoste, de pace, de suferinta, incat sa ni se umezeasca ochii pentru binele celuilalt. Dau slava lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu sunt vrednic de atata dragoste din partea credinciosilor. Eu le multumesc tuturor acestora si Dumnezeu sa le daruiasca lor, familiilor lor si neamului nostru, bucuria pe care am avut-o de sarbatorile acestea ale Nasterii si Botezului Domnului si sa le implineasca cele mai inalte idealuri ale vietii noastre crestine!
Amin, Parinte! Se pare insa ca idealurile vietii noastre crestine nu se aseamana nici pe departe cu idealurile stapanitorilor acestei lumi, care ne impresoara din ce in ce mai mult, din toate partile, fie prin boli incurabile, fie prin alimentatie otravitoare – ati vazut ca au introdus acest codex alimentarius – si prin multe alte mijloace care ne pun in pericol vietuirea noastra in aceasta lume de azi.
Forta aceasta demonica, ce stapaneste lumea la ora actuala, se intrece, intr-adevar, prin metode care se concentreaza asupra vietii umane. Toate lucrurile care apar acum la orizontul acesta omenesc nu sunt altceva decat metode de distrugere a vietii umane. Aceste mijloace de otravire a omului sunt asa de puternice si inradacinate incat nu le mai poti sta inainte. Acum a aparut gripa asta porcina, chipurile noua, care nu este altceva decat o masinatie a acestei mari mafii ce conduce lumea, care sa impiedice si sa slabeasca din ce in ce mai mult organismul omului. Au aparut apoi toate sistemele acestea de alimentatie, care sunt puse la dispozitia omului de la mic la mare, fara echivoc, tot cu scopul de a-l distruge si mai ales pe copil cat este de mic, din fasa daca s-ar putea. Dar imi spunea un cercetator din America, ca de la 4, 5 ani copiii sunt expusi la cele mai mari pericole prin aceste vaccinuri ce provoaca boli care ataca organismul din ce in ce mai mult pana la varsta de 15–20 de ani, deci ele nu au neaparat un efect imediat. Faptul ca prin acest codex iti interzice sa iti mai poti cultiva tu pamantul tau, dupa cum au cultivat stramosii tai de atatea veacuri, va duce de rapa toata agricultura, ca sa nu mai putem avea un control asupra alimentelor pe care le cultivam: fasolea, cartoful, usturoiul sau alte bunuri prin care romanul nostru a crescut, s-a dezvoltat si a gandit in ele. Ei bine, acum vin si iți rastoarna toate aceste valori in care tu ai crescut: nu mai este branza buna, nu mai este oul bun, nu mai este carnea buna, nu mai e fasolea buna, nu mai e toata recolta agricola buna. Si ma intreb eu: Ei, bine, daca omul nostru a trait sanatos pana in jurul a 70 de ani – 80 de ani, cum poate veni omul acesta modern cu atata ignoranta sa schimbe valorile unui om care a reusit sa traiasca cu atata vitalitate in atata munca pana acum? E suficient sa iei o singura zi din vara unui taran de-al nostru, care sta 24 de ore cu coasa in mana si trage cu tot efortul, bea apa asta de izvor si mananca ce poate si el pe langa cei 4, 5, 6 copii pe care ii are acasa si isi duce viata totusi atat de sanatos si plin de energie si sa vezi care este de fapt realitatea lucrurilor. Dar vine omul modern cu tehnica lui si intoarce lumea. Copilul nostru firav, copilul pricajit, bea coca-cola, poate daca are un lapte la 3 zile, sau o saptamana, dar in mai tot restul timpului este supus la cenzura asta alimentara, incat ajunge sa fie la un moment dat ca un cobai al societatii. Ei vin cu tehnica asta, care chipurile ii prelungeste viata, dar de fapt el ii scurteaza viata, facandu-l ruda cu toate bolile posibile din lumea aceasta. Pe langa faptul ca viata bietului roman ii este atacata, prin fabrici si in uzine, in mine, in toate locurile acestea grele de munca pe care le suporta sarmanul, i s-a mai adaugat si aceasta subnutritie, iar in timpul liber pe care il mai are, casca gura la televizor, o alta odrasla a modernismului, la calculator, de unde isi culege toate informatiile mincinoase ca sa isi poata carpi toata nenorocita asta de viata. Pe cata vreme omul nostru de altadata – sanatos, voinic, cu casa lui, cu copiii, cu sotia lui, acolo sarbatoreau sanatosi si fericiti zilele de duminici, sarbatorile mari: Pasti, Craciun, Sfanta Maria, Boboteaza – in toata aceasta vreme colabora crestinul cu harul lui Dumnezeu pe pamant, care il facea pe om sa traiasca in toata energia si spiritualitatea lui, intr-o dimensiune reala a existentei. Este greu sa pornesti acum de la o cercetare mai amanuntita ca sa iti dai seama de unde si incotro merge lumea aceasta in declinul ei si pana unde merge si cat mai rezista omul sa duca povara aceasta, ca sa mai poata avea o multumire sufleteasca in ceea ce face. Pentru ca toate tendintele care vin asupra noastra nu au alt scop decat distrugerea si pierzarea noastra ca speta umana. Nu se multumesc numai sa ne perverteasca sufletul prin patimi, ci vor sa distruga cu ura si orice suflare de viata. De acum omul sa se astepte la boli, la cataclisme, cum a fost acum cu 100–200 de mii de oameni morti in urma cutremurului din Haiti, pentru ca ei intentioneaza sa provoace o incaierare intre state, astfel incat, sa izbucneasca, fereasca Dumnezeu, un razboi mondial, prin care sa distruga cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este ca toti cei care participa la masina aceasta de distrugere, nu isi pun si ei intrebari: cat vor mai trai in fond, daca distrug tot ce este in jur ca sa traiasca numai ei ca neam? Pana unde vor merge si cat cred ca vor trai? Caci intotdeauna groapa pe care o sapi altuia, tu cazi singur in ea. Dar cu totii vor cadea in ea, toti care fac aceste greutati omenirii, intregii creatii a lui Dumnezeu, pentru ca aici este tinta.
Dar cine sunt acesti oameni si de ce si-ar dori raul intregii omeniri?
Acestia sunt oameni impotriva lui Dumnezeu, slujitori ai diavolului, care urasc faptura si orice creatie divina, uitand ca si ei tot de acelasi Dumnezeu au fost facuti si tot de El se vor prabusi. Pentru ca „piatra pe care nu au bagato in seama ziditorii, aceasta s-a facut in capul unghiului”. Ei nu se mai gandesc la generatiile viitoare, ei se gandesc sa poata cuceri lumea, ca sa o poata domina, si cu cat suntem mai putini cu atat si usurinta lor de a dirija este mai sigura. Dar ei sunt ascunsi, simti ca e un razboi dar nu vezi cu cine te lupti. E foarte greu sa gasesti cu adevarat un inamic, de cele mai multe ori invinuiesti fara ca celalalt sa fie vinovatul si situația aceasta a dus lumea la o stare de deruta incat se lupta intre ei, unii cu altii. La noi in tara, de pilda, este o degenerare politica cum nu s-a mai intalnit, care produce o mare decadenta, un rau moral si spiritual care nu are alt scop decat distrugerea trairii si gandirii romanului de altadata. Tineretul este asaltat cu sexualitatea, ca nu isi mai dau seama de unde vin si incotro merg; nu mai asculta de parinti sau de bunici, nu mai asculta de preot, nici de Biserica, nu mai asculta nici de Dumnezeu. Si s-a creat astfel un iad in care se zbate lumea aceasta fara un drum de iesire, pentru ca puterile diavolului sunt dezlantuite si Dumnezeu i-a ingaduit cernerea omenirii. Altfel nu imi explic cum toti sunt redusi la tacere, pana si oameni valorosi, savanti, intelectuali sau mari rugatori care inca mai traiesc printre noi, si ei hipnotizati parca de aceasta forta a raului. S-a asternut o liniste si nu mai explica nimeni niciun fenomen istoric, economic, religios, moral sau spiritual. Parca toti netrebnici s-au facut. Toata lumea se gaseste intr-o stare de ignoranta si liniste, iar popoarele acestea fara de Dumnezeu se zbat cu multa pricepere si viclenie ca noi sa ajungem la rodul necredintei si al haosului, create de toata aceasta mafie mondiala. Si care este solutia pentru omul care vrea sa nu isi piarda credinta si nadejdea in Dumnezeu? Eu am mai spus-o si o repet: singura solutie este intoarcerea la traditie si iesirea din societatea aceasta moderna, putin cate putin, asa usor. Sa revenim la vechile obiceiuri ale stramosilor nostri, la cultivarea unui petic de pamant, pentru ca si firea insasi ne va veni in ajutor. Firea romanului nu poate fi falsificata decat foarte greu, pentru ca omul nostru are o fibra foarte sanatoasa si puternica. Sigur ca vor incerca sa ne atace si aici prin metode diferite pentru a ne stanjeni toata lucrarea aceasta de intoarcere acasa, intoarcere la traditii, la acest izvor de viata, dar o buna bucata de vreme se va mai putea merge inca, pana vor instaura ei o dictatura absoluta. Cand Satana va veni cu aceasta pecete a lui, 666, prin care va putea prinde putere asupra libertatii umane. Dar oamenii, deja, prin vointa lor, patrunsi de duhul acesta modern, al libertatilor trupesti, singuri si-au distrus simtul discernerii, incat nu mai au nicio ratiune proprie, nu mai gandesc; ei s-au individualizat si se individualizeaza din ce in ce mai mult, pentru ca si singura comuniunea cu celalalt poate fi un fagas de revenire. Ei s-au ridicat cu toata forta urii impotriva acestui sistem al dragostei, al sentimentului de a te bucura de celalalt, incat l-au instrainat pe unul de altul, binestiind ca dragostea are putere multa si poate acoperi multime de pacate si invinge multe neputinte. Aceasta ura a lor a ajuns la o asa masura incat vor sa distruga si identitatea persoanei, incat sa inlocuiasca numele de om, primit prin sfantul Botez, cu un numar. Nu vedeti ca scot acum si numele parintilor din buletin? Vor sa te transforme intr-un ins aparut din orice lume, daca se poate si extraterestra, fara niciun nume, fara o origine, fara o natiune din care sa se traga. Ei vor sfarsitul omului istoric, omul ca cea mai frumoasa creatie a lui Dumnezeu.
Mai este necesara o implicare a crestinului in societate?
Pai de aceea este societatea asta asa de dezlantuita, pentru ca ne-am izolat unii de altii. Preotul, biserica, manastirile, au fost mereu mijloacele de aparare si mentinere a spiritului de unitate si de dragoste crestina, pe care s-a si bazat viata natiunii noastre. Astazi preotii nu mai au voie sa vorbeasca. Nu au voie sa spuna un cuvant. Aceasta este noua virtute de capatai a preotilor acum – sa taca. La ora aceasta scopul demonic este satanizarea in masa a popoarelor, nu numai a unei regiuni sau a unei tari. De aceea nici monahul nu trebuie sa stea deoparte. Monahismul este armata de elita a tarii noastre, cum spunea patriarhul Nicodim, armata de aparare a crestinismului nostru ortodox. Viata monahala nu este numai ascultare, perseverenta la biserica si la lucrare. Lucrarea monahului este misiunea lui, este tocmai atitudinea lui fata de lumea aceasta ortodoxa. De aceea cat mai inalte sa fie si existenta si cuvantul nostru! Tocmai atunci cand e vorba sa nu se vorbeasca, sa nu se stie, sa nu se spuna, monahul trebuie sa strige mai mult. El e impotriva firii mereu. Asa-i viata monahala! Este o viata impotriva firii! Crestinul la miezul noptii se invarte, mai la televizor, mai bea un paharel, mai doarme o ora, doua, trei, se scoala, pleaca, vine, se duce, se misca. Ei bine, monahul nu. El sta de veghe acolo la miezul noptii. Se aude un clopot, bate o toaca, se canta Sfanta Liturghie, si este tot timpul treaz ca un aparator al vietii noastre crestin ortodoxe. Ce este monahismul? Monahismul este garda! Cand veneau hoardele in Rasarit, ce facea Stefan cel Mare? Aveau focuri in munte, puse sa semnalizeze si cand vedeau ca focurile astea deveneau din ce in ce mai multe, insemna ca navalitorii se apropie. Cam asa suntem si noi. Trebuie sa fim mereu in aceasta pregatire, ca sa putem atentiona lumea. Si vedeti dumneavoastra acum, diavolul cat de puternic este el? Ca vine cu viclesug si iși face aparitia pe neasteptate. Ce facea omenirea pe cand Noe isi construia corabia? Ziceau ca se termina corabia si potopul nu mai vine si traiau in desfatari: Inseamna ca batranul asta n-are dreptate. Dar tocmai atunci a venit si potopul. Asa si acum… Vin si iti spun: Nu exista cip-uri. Buletinele toate sunt in regula; n-au cip. Pasapoartele, carnetele de conducere n-au nimic. Sunt in regula toate. Dar cand le iei la controlat vezi ca toate vorbesc ca au; sunt un adevar. S-atunci suntem in aceasta situatie de a accepta un cataclism moral si spiritual al vietii noastre crestine. Mai spuneam eu alta data: crestinul trebuie sa fie ca un iepure pe hat. Umbla, alearga in toate laturile tarinii si cand da sa se culce, seara sau in orice moment, se aseaza acolo in locul nepandit de altii, se ridica in doua labute, priveste in dreapta, in stanga, ciuleste urechile si, daca vede ca e liniste, se culca si el. Asa trebuie sa fie si crestinul nostru de astazi: mereu atent ca nu stim ziua, nici ceasul cand vine Domnul. Fericita este sluga pe care o va afla priveghind iar nevrednica aceea pe care o va afla lenevindu-se. Deci monahii sunt candele vii si ochii permanent trezvitori ai vietii noastre crestine. Sa le spuna intotdeauna de unde bate vantul si incotro se indreapta ca sa se pregateasca crestinul si sa stie cum sa se apere. Si asa, impreuna, sa infruntam greutatile acestui veac si sa ne facem mostenitori vietii celei vesnice. Amin.
(Atitudini nr.9, interviu realizat de monahia Fotini,
18 ianuarie 2010, la praznuirea Sfintilor Athanasie si Chiril)
"Tristetea este rana sufletului" Sf. Ioan Gura de Aur
Acest Blog isi propune sa posteze date, filme, informatii, documente preluate de pe mai multe site-uri pentru a le aduce la cunostinta celor ce vor sa STIE cate ceva din ISTORIA ROMANIEI asa cum nu se invata ea in scoala. Daca vreti sa colaborati la strangerea datelor necesare completarii temei propuse de acest blog va rog scrieti-mi pe email-ul blogului. Puteti sa imi trimiteti link-uri despre ISTORIA ADEVARATA A ROMANIEI, asa cum a fost ea scrisa in fiecare moment al existentei ei, gasite de dvs, pe net sau povestite de bunicii si parintii vostri si veti fi producatori activi ai acestui blog.
Galati Time
